Cand am plecat de acasa ma asteptam sa fie cam atatia kilometri pana in capitala kyrgyza, poate cu 1000 de kilometri mai putin, dar dupa ce am mai scurtat unele portiuni si am mai lungit altele, iata ca s-au strans aproape 9000.

E orasul spre care ma indrept de aproape 2000 de kilometri, oras ce marcheaza intr-un fel sfarsitul unei etape caci aici voi incepe pregatirile pentru munte si grijile se vor schimba temporar. Desi mai sunt inca 600 de kilometri pe bicicleta pana la munte sunt convins ca vor trece in alt mod decat kilometrii de pana aici.

Daca primul indicator cu Bishkek l-am vazut in urma cu aproape 2 luni si daca tot am reusit sa lungesc suficient drumul pentru a dubla cel putin kilomertrii de pe indicator, chiar imi imaginam ca astazi voi face o poza epica cu indicatorul de intrare in oras. Nu imi pare deloc rau de lungitura caci cele doua luni petrecute pe munte mi s-au parut cele mai faine de pana acum din calatorie.

Dar revenind la povestea zilei, desi mai sunt 150 de kilometri, toti sunt pe asfalt si sunt convins ca o sa inaintez mult mai repede decat pe drumurile rupte de pana acum, mai ales ca dupa ultimul pas urmeaza o coborare lunga de 2300 de metri diferenta de nivel.

Dar pana una alta, de dimineata am de infruntat pasul si ca motivatie imi propun sa urc cei 800 de metri fara pauza si in ritm mai alert. E mai simplu, atunci cand pedalezi cu cineva sa te motivezi sa pedalezi la deal. dar in lipsa merge si cu altimetrul de la ceas.

Urcusul merge suprinzator de repede si intr-o ora si putin sunt sus in pas, in fata unui tunel ce scurteaza 400 de metri diferenta de nivel. Tinand cont ca ma asteptam la 3500, cum aparea pe harta, tunelul vine ca o supriza.

La iesirea din tunel dau si de primii cicloturisti dupa mai bine de o saptamana, care erau in dubii daca sa treaca prin tunel. De fapt toata coborarea dupa tunel a fost presarata cu intalniri cu cicloturisti ce erau in mod straniu toti din emisfera sudica. Prima data 2 neo-zelandezi, urmati de 2 australieni, urmati de inca 2 neo-zelandezi, toti calatorind spre Londra.

Coborarea e in schimb geniala, pe asfalt bun si pe un drum spectaculos de la 3100 de metri pana la 800 de metri, doar vantul ce vine din vale strica din cand in cand placerea coborarii. Nu stiu de ce, dar pe astfel de coborari imi vine mereu sa fredonez un cantec, iar de data asta cel care imi vine in minte e Bohemian Rapsody.

Trece si coborararea, mai sunt 50 de kilometri pana in Bishkek, e destul de tarziu dupa-amiaza dar nu are sens sa ma opresc sa mai campez inca odata inainte de oras. Drumul e aglomerat si marginea pe care merg e destul de rupta pe alocuri, dar totusi kilometrii se scurg destul de repede. Dupa o pauza de mancat capsuni cumparate de pe marginea drumului vine momentul sa intru si in oras si sa caut locul in care locuieste gazda de pe warmshowers. Singura dezamagire e lipsa unui indicator cu intrarea in oras, asa ca trebuie sa renunt la poza epica pe care o aveam in minte..

In departare ultimul pas.

De aici e doar de coborat.

Lumina de la capatul tunelului.

Din Neo-Zeelanda spre Londra.

Dracusor.

Din Australia spre Londra.

in fata unui urcus redutabil.

Si din nou din Noua Zeelanda spre Londra.

Pentru prima data dupa multa vreme locuri plate..