Anul acesta atat trecerea de la toamna la iarna cat si trecerea de la iarna la primavara au fost bruste, fara saptamani intregi in care sa nu ai ce face. Parca prefer sa fie asa in fiecare an si sa tai de pe lista saptamanile urate din noiembrie si din martie.

Una din ultimele ture de iarna facute sezonul asta a fost o urcare cu Marius la cabana, cu sania, intr-o zi de miercuri dupa scoala, fara nici un plan prealabil. Intr-un fel imi place lejeritatea asta de a veni cu o propunere la care sa percuteze copilul si in maxim 20 de minute sa fii in masina in drum spre o mini aventura. In cazul asta pentru extra motivatie trebuies a mentionez ca a fost vorba si de niste gogosi cu oreo, preferatele lui Marius dintr-un motiv ce nu mi-e deloc evident.

Iesirea in schimb a fost una foarte faina, cu energie, chef si fara nici un fel de smiorcaiala, adevarta metrica a unei iesiri reusite cu copii. Am plecat val vartej de la masina, am mancat o gogoasa la telescaun, inca una la lac, am vorbit pe indelete cu 2 schiori de tura ce urcau cu 2 catei, am facut o ora un pic pana la cabana, ne-am pregatit de coborare si i-am dat blana pana jos pe sanii.

Datul cu sania e poate mai distractiv decat coboratul pe schiuri si prima intrebare pe care a pus-o Marius cand am ajuns jos a fost daca mai urcam inca odata. Noroc ca e zi de scoala maine, eu oricum nu mai aveam nici un chef. La cateva zile dupa, vorbind cu Claudia mi-am dat seama ca nu as da astfel de ture si iesiri pe o iesire cu prietenii la bicla sau schi de tura, asta ca o nota pentru sine pentru viitor si pentru momentele in care ai de ales intre cele doua.