Pasii se astern pe poteca abrubta ce urca spre Sirul Stancilor, poteca ce are un iz suprinzator de primavaratic la inceput, fara pic e zapada si cu un soare prietenos ce se zareste printre brazi. Iar cum plimbarea in natura merge mana in mana cu o conversatie buna, limbile se dezleaga cu usurinta si vorbim vrute si nevrute. Am sa prefer probabil intotdeauna o plimbare agale cu prietenii unei iesiri in oras si n-am sa inteleg niciodata de ce oamenii prefera zgomotul si aglomeratia si au nevoie de alcool pentru a putea vorbi liber. Efectul naturii e cel putin la fel de bun.

Avem aproape toata cabana rezervata pentru seara de sambata si intrunirea se vrea a fi un fel de revelion al ospatarilor, asta dupa ce pentru prima data dupa multi ani am fost imprastiati in cele 4 zari la trecerea dintre ani. Artificiile de la miezul noptii vor fi probabil singurele care vor lipsi.

De la cabana pornim spre varf pentru a prinde apusul, un apus lipsit de o lumina spectaculoasa si de nori spectaculosi. Nu toate apusurile sunt egale dar in acelasi timp e greu sa dai gres cu un apus vazut de pe un varf de munte. Bucegiul se vede plin de zapada, s-a aprins deja nocturna din Predeal, iar cerul de iarna se coloreaza in culorile tipice unui apus de iarna, cu multitudinea de nuante ce se intind de la rosu aprins pana la violetul albastrui. Vantul nu bate deloc, primele stele au aparut deja pe cer iar eu raman putin in urma incercand fara succes sa gasesc cadre interesante.

Ajunsi inapoi la cabana continuam sa punem lumea la cale pana tarziu in noapte, in micuta si cocheta sala de mese a cabanei. Piatra Mare cred ca e una din cele mai cochete si mai ingrijite cabane de munte de la noi, o cabana care se simte fix asa cum ar trebui sa se simta o cabana de munte. Cerul s-a umplut de stele atunci cand ies afara pentru a face cateva poze de noapte, cu un trepied imprumutat (multumiri inca odata pentru el, fara el pozele din postare ar fi fost posibile cu mult mai mult chin). Din fericire luna inca nu a rasarit iar poluarea fonica din Brasov nu razbate pana aici. Singura problema e ca in cadrul intra capatul neinteresant al Caii Lactee, dar asta e, nu poti sa le ai pe toate.

Dimineata soseste cu o trezire matinala, cu un rasarit ceva mai spectaculos decat apusul din seara de dinainte si o coborare rapida in Brasov in incercarea de a profita la maxim de weekendul cu vreme buna. Singura speranta e ca vor reveni si zapezile mult visate in timpul concediul de schi din Austria.

Iz primavaratic, chef de vorba si rucsaci anormal de mari pentru o tura in Piatra Mare.

Pe la sirul stancilor, cu ochii pe turturii de deasupra noastra.

Sirul stancilor.

Odihna si pauza.

Zapada mare la iesirea din padure.

Privind spre Ciucas si spre Grohotis, prin locurile, pe traversarea pe care am facut-o un urma cu o luna si putin.

Apus, varf si voie buna.

Ultimele raze de lumina.

Piatra Mare, probabil cea mai cocheta cabana de munte de pe la noi din tara.

Fotograul, cabana si capatul neintersant al Caii Lactee.

Rasaritul de duminica.