La hotel ne asteapta cel mai copios mic-dejun cu care se termina si experienta noastra all-inclusive. Suntem fericiti sa revenim in sa, sa mancam pe marginea drumului si sa nu ne intinda nimeni fata de masa. E mai simplu cand folosesti aceeasi linguro-furculita si imparti frateste un borcan de nutella.Pentru ca de aici nu avem legaturi bune de autobuze, biciclim pana in Erfoud, de unde stim ca la 14.30 avem un autobus in directia care ne trebuie noua. Intre Merzouga si Erfoud sunt 2 variante: drumul asfaltat si ocolitor (pe unde am si venit) si un drum direct neasfaltat (o pista cum zic localnicii. Alegem pista, pe principiul- sa fie aventura si pustietate. Si mai pe marginea drumului, mai pe pietris mare, se scurg cei 25-30 km, cu viteza destul de mica, ce e drept.

Aici traversam live pustiul. In stanga doar camp de pietre maronii, in dreapta, alt camp de pietre si dunele in departare, ce se fac din ce in ce mai mici, pana cand dispar la orizont, odata ce ne apropiem de destinatie-Erfoud. Intram cu avant in oras tot intreband unde e autogara. Avantul ni se domoleste cand citim pe orar ca autobuzul pleaca peste mai bine de 30 de minute. Doar ca astazi nu o sa fie niciun autobus. Cum nici unul? Uite-asa. Nimic. Ce e drept, chiar si din goana bicicletei am observant ca mai toate magazinele sunt inchise si e o liniste neobisnuita pe strazi, altfel decat linistea din jurul pranzului cand unii comercianti isi inchid magazinele, doar ca sa le redeschida dupa 16.00. De data asta era sarbatoare religioasa- nasterea profetului Mahomed, asa cum ne-au explicat baietii de la autogara, si pentru a cinsti acest eveniment, lumea nu lucreaza.

Nasterea profetului a adus cu sine o mare dilemma pentru noi: mergem mai departe 86 km pana in Tinjdat si luam de acolo un autobus maine seara (cam atunci estimam noi ca vom ajunge), sau ramanem aici si plecam maine dimineata? Hotaram ca e mai logic si mai avantajos ca timp sa plecam totusi de aici, maine dimineata, cu autobuzul, si iata-ne cu jumatate de zi in fata noastra, intr-un oras unde nu e mai nimic de vazut. Nici macar ghidul celor de la Lonely Planet care e generos cu oportunitatile nu ne da niciun indiciu. Asa ca ne investim urmatoare ora in gasitul unui loc de cort la marginea orasului, loc pe care il gasim la 5-6 km de autogara, in mijlocul unei oaze unde ajungem urmarind un drum de pe google maps. Nu cred ca oaza din Skoura pe care am ratat-o arata mult diferit de asta. De fapt oaza de fata nu era pentru plimbat, ci aici isi cultivau localnicii una-alta, terenul fiind strajuit de palmieri, irigat cu canale de 30-40 cm adancime si parcelat folosind mici maluri de pamant.