Azi e duminica, prima zi dupa aproape o saptamana cu soare si vreme impecabila afara dupa o saptamana de gri cenusiu de Brasov. E drept ca si ieri am avut parte de cateva minute de soare cu o zi inainte (zi petrecuta cu un film al cinema-ul Astra si cu o mini-drumetie pe Tampa impreuna cu Fodorii), dar astazi se anunta 9 ore de soare glorios, o mica mare diferenta.

Ziua o incep cu o urcare matinala in Postavaru la rasarit (Marius are program cu Mihaela de dimineata) si cu o dimineata care se transforma intr-un antrenament bun de anduranta: 2000 de metri urcati in zona doi si multa placere simtita pe schiuri atat la urcare cat si la coborare. Prima parte e cu socializare cu Dan si cu Cristi si cu un rasarit interesant printe nori in Postavaru, partea a doua e in ritm propriu cu 3 urcari de scaun si cu 3 coborari super faine pe Lupului. Pe aici chiar simti ca schiezi si ca poti lucra un pic la tehnica la fiecare coborare, asta daca te mai tin picioarele dupa urcare. Deabia astept sa poti schia pana jos si sa rezolvi treaba din 2-3 urcari lungi.

Mi-ar place ca iarna sa treaca din limbo-ul in care e acum intr-o directie mai serioasa, nu de alta dar atunci cand intri in filmul de schi ajuta sa poti sa iesi si altundeva decat in Postavaru si ajuta sa poti sa visezi si la alte ture pe care poti sa le faci. In plan ar fi cateva idei de ture faine cu coborari pe masura prin Crai, Iezer, Fagaras si Bucegi, dar pentru asta trebuie sa mai cada ceva straturi de zapada. Pana atunci ne multumim cu partiile impecabile din Postavaru, chiar daca implica un pic de carat de schiuri in spate atat la urcare cat si la coborare.

Cobor in oras la 12, vad ca e destul de liber prin Poiana chiar si la ora aia, mananc si imi reumplu temporar rezervele de energie si profit de entuziasmul lui Marius pentru a mai urca inca odata cu gondola la apus. Marius e mai degraba atras de faptul ca sunt alti copii (in cazul acesta gemenii) decat de schi dar coborarea merge chiar bine si se tine bine pe schiuri. De fapt daca stau bine sa ma gandesc coborarile care merg bine si in care se lipeste ceva tehnica e atunci cand e doar cu mine, nu atunci cand se grabeste si cand alearga dupa alti copii. La fel, cu gemenii e intr-o etapa in care la joaca balansul de putere in formula de trei poate sa rezulte in ceva scantei asa ca trebuie avut un pic de grija, dar tot la capitolul joaca iese o zbenguiala si o bulgareala destul de faina la o cabana suprinzator de goala pentru duminica seara.

Ajungem acasa la 17:30, Marius mai are energie sa alerge pana acasa, eu strecor o sauna pana la 18:00 si dupa fac cumparaturile pentru ziua urmatoare. A fost o zi de duminica care a “curs” chiar bine, spre deosebire de alte zile mai poticnite din saptamana asta. Poate ca de vina a fost soarele.