Pe masura ce te apropii de granita cu Kazakhstanul orasele devin din ce in ce mai mari, astfel inca dupa Kungirot mai sunt doar doua mici orasele pe mai bine de 350 de kilometri, iar intre ele nu exista nimic altceva decat desert. Nici un loc de luat apa, nici un copac, nici un pic de umbra, doar linie de asfalt in mijlocul unui desert imens.

Dar pana acolo mai am un ultim orasel in drum, Kungirot spre care pedalez toata dimineata si unde fac aprovizionarea pentru urmatoarele zile. De aici urmatorul sat e la 140 de kilometri, iar pana acolo e ceva apa de baut astfel incat bicicleta e din nou super incarcata si nu pot decat sa sper ca spitele o sa reziste pana in Tblisi unde Mihaela ar trebui sa vina cu cateva spite de rezerve. Pana la urma kilogramele pe care le cari in plus pe bicicleta conteaza imens la uzura componentelor, iar un bagaj mic inseamna implicit si mult mai putine probleme tehnice.

Poate lucrul care imi place cel mai mult la desert e lumina. Umiditatea e ca si inexistenta, aerul e super curat iar cerul e incredibil de albastru chiar si in mijlocul zilei, iar la apus si la rasarit spectacolul culorilor e incredibil, nuantele pe care le capata cerul parand uneori ireale. Sunt totusi si ceva dezavantaje, caci peisajul e neschimbat iar subiectele de pozat sunt inexistente, asa ca trebuie sa improvizez cu triada formata din mine, cort si bicicleta.

Locul de cort in seara asta in schimb chiar e foarte fain, departe de drum si extrem de linistit si vine la pachet cu cateva tufisuri uscate din care reusesc sa incropesc un foc, primul de cand am plecat din Kyrgystan. Si chiar daca e mult mai fain sa stai cu inca cineva in jurul focului, si singur focul are o fascinatie aparte, si probabil o sa mai repet experienta in functie de locurile de cort peste care o sa mai dau in zilele urmatoare.

Arta proletcultista in unul din ultimele sate de dinainte de Kungirot.

Locul de cort din seara aceasta, la pachet cu lumina faina..

Liniste, pace si marmote de desert.

Atunci cand biciclesti 1000 de kilometri prin desert se intampla lucruri si cu linia bronzului si cu picioarele ciclistului.

Ultimele raze de soare.

In linistea desertului doar trosnetul vreascurilor uscate se aude din cand in cand.