In ultimele saptamani am reusit sa ma trezesc in mod constiincios in fiecare dimineata in jur de 5:30 si odata ce intri in ritm e foarte misto nivelul de energie pe care il ai in timpul zilei. Dezavantajul, daca se poate numi asa e ca invariabil la 9:30 – 10 esti in pat si adormi in primele 5 minute ale cartii pe care o citesti sau o asculti. In perioada asta pentru mine ascult in paralel “Fathers and Sons” a lui Turgenev (foarte misto pana acum) si citesc pe hartie o carte de parenting de umplutura.
La 6 deja sunt imbracat de tura si la 6:15 ies din casa cu bicla de trail. In perioada asta din rastelul cu 3 biciclete invariabil ajung sa iau din cui bicla asta, imi place super mult, e fix ce trebuie pentru trail-urile din Brasov si in plus poti sa faci si un antrenament decent pe ea, avand powermeter. Astazi urc in zona 2 pe drumul Poienii, cu salcam si soc inflorit pe dreapta si pe stanga. Dupa urmeaza combinatia perfecta de trail-uri pentru 2 ore si jumatate de dat: Potecuta, Nisipului si Topogan. Si astazi m-am simtit bine pe bicileta si am avut parte de un pic de flow la vale, cred ca se combina mai bine turele in zona 2 cu flow-ul la vale.
La 8:45 sunt la birou, si cu mici intermitente chiar e o zi productiva la munca, iar la 16:30 il iau pe Marius de la after pentru antrenamentul cu Karina. Din categoria viata pe repede inainte, Marius a avut deja o petrecere de 1 iunie la scoala, a fost la Paradisul acvatic si a avut si o sesiune de joaca la after, asa ca e deja semi-obosit cand il iau. Se activeaza dupa 2 banane si atunci cand trece gasca Karinei pe la Solomon se lipeste una doua de ei.
In timpul asta eu cu Adi si cu Suca facem o mini-tura de seara, din nou Nisipului, combinata cu Topogan pentru mine si cu Bazine pentru Suca si Adi. Dupa tura bere pentru Suca si Adi, inghetata in Piata Unirii pentru mine si pentru Marius si scosul unei capuse culese de pe drum de Marius atunci cand ajungem acasa, 30 de minute de desene, masa de seara, povestea de seara si o ura de culcare mult prea tarzie (spre 9:30). O zi “clasica” din categoria viata pe repede inainte. O sa fie timp suficient sa ne odihnim cand ajungem sub 1 metru de tarana.
Leave a Reply