Saptamana trecuta la Pucioasa am zis ca s-a terminat sezonul, doar ca planurile s-au schimbat la jumatatea saptamanii cand m-am hotarat sa particip si la Verticalul de MTB de la Curmatura, un concurs fara taxa de inscriere, aproape de casa, scurt si cu premii. Literalmente nu ai cum sa refuzi asa ceva, mai ales atunci cand te simti bine si atunci cand picioarele merg bine (o parte din motiv e si ca a scazut mult volumul de antrenament).

Pentru noi drumul spre Curmatura incepe cu o seara la foc la Holbav, de data aceasta aproape de masina si cu un loc de unde se poate vedea apusul la o aruncatura de bat. Ne dam un pic cu bicicleta, ne jucam un pic cu mingea, strangem lemne de foc, mancam la masuta cu ultima geana de lumina la orizont si stam la povesti la foc. Apropo de povesti, aparent pot sa inventez povesti decente pentru copii fara nici un fel de exercitiu prealabil, dar cu siguranta aici ajuta si atmosfera si focul. Cam asta e cadrul in care s-au spus povesti zeci si sute de mii de ani asa ca e normal sa vina natural. Dupa ce se culca Marius mai stau de vorba la foc cu Mihaela, si asa in ritmul zilnic nu sunt foarte multe sloturi in care ai un pic de alone time.

Dimineata nu e chiar atat de frig precum ne aspteptam si cu totii am dormit foarte bine. Daca e sa trag linie peste toate noptile dormite la cort si peste noptile dormite in pat eu dorm clar mai bine la cort. O ora mai tarziu suntem in drum spre Zarnesti, Mihaela si Marius se opresc la cumparaturi iar eu am timp suficient sa-mi iau kitul de participare, sa merg la toaleta si sa-mi fac incalzirea cum trebuie fara sa fiu pe fuga.

Arma secreta pentru ziua de azi e hardtail-ul readus la viata pentru concursul asta, o bicla ce implineste anul asta 10 ani dar care in continuare imi place super mult. Ajuta si faptul ca e usoara, 10.2 kg cu tot cu pedale iar pentru un vertical asta e tot ce conteaza, mai ales caci la mine greutatea a inceput sa se duca usurel in sus odata cu venirea frigului. Privind in spate la ultimii ani asa reactioneaza organismul meu: vine frigul, incep sa se puna 2-3 kilograme, vine vara si incep sa transpir si se duc cele 2-3 kilograme in cateva saptamani. Anul asta nici n-am avut nici un fel de grija cu ce mananc si nici nu cred ca o sa-mi mai bat capul de acum inainte cu asta, e mai usor sa accepti ciclul asta decat sa lupti impotriva lui.

Concursul incepe haotic si in primul giratoriu aproape se cade in pluton. Dupa, pe masura ce se incalzesc picioarele si creste ritmul plutonul se cerne si incep sa ma simt in largul meu. Incerc sa tin roata baietilor rapizi din fata si sa conserv energia, uitandu-ma cu coada ochiului la Silviu Manea, colegul de categoria cu care m-am intrecut la ultimele 2 concursuri. Plutonul se cerne si mai mult cand intram in prapastii, Edi Grosu pleaca inainte, Vlad Dobre cu Edi Kubat incearca sa lucreze impreuna ca sa-l prinda iar intre ei si Nicusor Jinga si Silviu incepe sa se faca un pic de spatiu. Accelerez un pic, ma lipesc de Vlad si de Edi, merg dupa ei cam 5 minute dupa care ma asez la ritmul de concurs, incercand sa apas pedala in mod constant. In mod suprinzator nu ma doare nimic pe bicla asta desi nu am mai iesit cu ea de multa vreme si pozitia e in mod clar diferita de Merida.

Urcarile abrupte merg bine dar partea cea mai dificila mi se pare ultima zona valurita inainte de cabana care mi se pare ca nu se mai termina, mai ales ca din spate se aud incurajari pentru Nicusor Jinga si ca nici Silviu nu poate sa fie prea departe. Pana la urma reusesc sa pastrez avansul si stermin concursul in 44 de minute, pe locul 4 la general si 1 la categorie. Urmeaza multa socializare la cabana (atmosfera a fost super faina aici), premierea si o coborare un pic cam grea pentru Marius, inghetata la Lidl si drumul prin colinele Transilvaniei pana la Barcut unde Mihaela are o cazare rezervata de acum cateva luni.

Cazarea e ok, in primul rand pentru ca are un loc de foc fain si lemne pregatite asa ca in seara asta fac unul din cele mai faine focuri din ultima perioada. O stiva de lemne ce a ars mocnit mai bine de o ora si jumatate fara sa ma ating de ea si fara sa faca fum. Deasupra cerul e plin de stele, pe aici lipseste poluare fonica din jurul Brasovului, cred ca as putea cu orele intins langa foc uitandu-ma la stele, doar ca pana la urma incep sa mi se inchida ochii de somn si ma duc la somn (tot in cort) si dorm bustean pana dimineata.

Duminica avem in plan sa facem o tura pe traseele de bicla din zona Viscri-Saschiz dar cum drumul trece prin Sighisoara ne oprim de dimineata si ne invartim putin cu bicicletele prin cetate. Toate bune si frumoase doar ca atunci cand e timp sa plecam in tura cheful lui Marius de pedalat dispare subit si dupa mai multe sesiuni de tantrum-uri facem doar o bucata din traseul scurt de la TBT si ne intalnim jos in Cloasterf cu o Mihaela frustrata ca si-a stricat tura si ca toata ziua nu a facut altceva decat sa plimbe masina dintr-o parte in alta. O inteleg si mi se pare ca a fost cam mult timp petrecut in masina weekend-ul asta.

La intoarcerea in Brasov Marius iese la joaca cu copii, eu merg la sala pentru o ora si dupa merg pe la Suca impreuna cu Marmo la un un gulash facut la foc de pal care a iesit foarte, foarte bine. Mai bine de 3 portii am mancat seara la 11.