Ziua a sasea de la plecarea din Khiva, a doua zi cu vant prielnic, iar eu zbor prin desert cu chef de pedalat si la o viteza care ar fi respectabila si pentru o cursiera. Muzica suna in casti, traficul e ca si inexistent, lumina e faina iar eu simt o bucurie si un chef de viata care e greu de explicat in cuvinte. E unul din momentele in care iti pare bine ca esti acolo unde esti, in cazul meu in mijlocul unui desert, si in care nu ti-ai dori nimic un plus si in care iti vine sa chiui de chef de viata. E unul din momentele fata de care toate momentele grele palesc, iar in timp memoria are grija sa le stearga cu desavarsire, lasand in spate doar clipe stralucitoare care sper sa nu dispara niciodata.

Cheful de viata si capacitatea de a te bucura cu adevarat de lucruri simple sunt pe cat de universale pe atat de usor de ingropat sub mormanul grabit al grijilor zilnice. Cam acelasi chef de viata au si Bachtiar si prietenii lui pe care ii intalnesc cativa kilometri mai in fata si care danseaza deculti in mijlocul drumului in mijlocul desertului. Bachtiar face astazi 23 de ani, oamenii se intorc de la munca din Rusia iar eu nu pot sa nu ma opresc si sa incerc sa dansez putin un dans uzbek cu miscari bizare undeva in mijlocul pustietatii. Totul dureaza minute bune pana cand la linia orizontului se zareste o prima masina, dupa care revenim fiecare la drumul nostru care e totusi acelasi, intoarcerea spre casa.

Kilometri de azi s-au strans in schimb cu mare usurinta din cauza vantului si seara ma gaseste langa ultimul sat din Uzbekistan, Qarakalpak. Fac alimentarea cu apa din sat si in vreme ce merg pe ulitele satului nu pot sa nu ma gandesc cum e viata aici la capatul lumii. Intr-un fel ar trebui sa fiu recunoscator ca m-am nascut in Romania, cu tot cu amestecul de oportunitati si probleme care vin la pachet. Dar pe de alta parte felul in care e pusa problema e putin incorect, pentru ca daca te-ai fi nascut in Uzbeksitan ai fi avut cu totul alte asteptari si un cu totul alt mod de a vedea lumea si ai fost o persoana complet diferita.

Tot astazi s-au strans si 13.000 de kilometri de la plecarea de anul trecut din Romania iar pentru maine mai sunt ramasi 20 de kilometri de Uzbekistan si in total 600 de kilometri de desert.

Date:

Distanta: 165km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 5.
Moral: 9.

Nu pot sa nu ma intreb cum poate fi viata in Jaslik, un mic orasel comunist de 4000 de oameni de la capatul lumii.

Ce mod mai bun de a sarbatori o zi de nastere decat un dans in picioarele goale pe un drum pustiu in desert.

Drum intins.

Si s-au facut si 13.000, intr-un loc in care asfaltul a disparut cu desavarsire.

Nursultan, si turma de oi pe care o mana inapoi spre Qarakalpak, ultimul satuc inainte de granita.

Si un portret si cu povestitorul si cu fotograful.

Sfarsit de zi.

Cea mai lunga zi de pana acum, cu un vant prielnic de data aceasta.

Cerul noptii.