Sunt putine lucruri care se compara cu bucuria exuberanta a unui copil in momentul in care ii iese ceva pentru prima data. Probabil nu e valabila pentru orice copil, dar la Marius e o stare care pare ca da pe dinafara. Imi place exuberanta asta si de munte ori ma vad si pe mine in ea. In dimineata asta o vad la Marius atunci cand reuseste o broscuta de nota 10 in apa lacului Capra. Ii iese atat de bine incat nu-i vine sa creada si pret de 2 minute pare ca sta sa explodeze de bucurie, asta pana cand facem urmatoarea serie de strans pietre si aruncat broscute.

Ce vreau sa zic e ca astfel de momente sunt cu atat mai valoroase cu cat ele sunt practic unicat. Prima broscuta reusita, prima stea cazatoare vazuta, prima data cand vezi gloria. Toate lucrurile astea raman faine si atunci cand trece vremea, dar prima data cand le experimentezi par cu adevarat magice.

Tura de azi e scurta si dupa o dimineata petrecuta in tihna la Capra urcam pe varful cu acelasi nume pe un fel de traseu nemarcat ce urca direct de la lac. Dimineata lumina e la fel de faina si se vede extrem de clar toata creasta de la Negoiu pana la Vistea-Mare – Moldoveanu. La cateva sute de metri sub noi Transfagarasanul incepe deja sa se blocheze in timp ce noi coboram pe autostrada plina de turisti ce urca dinspre Balea. E incredibil de multa lume pe munte pe aici si oricat de carcotasi ar fi unii treaba asta e foarte, foarte buna.

Drumul spre Brasov curge si el suprinzator de rapid, cu cumparaturi la Lidl-ul din Victoria si un picnic sub un mesteacan tanar pe la Sambata, cu creasta de unde tocmai am coborat intinzandu-se la orizont. Marius adoarme in masina si se teleporteaza in Brasov in timp ce eu ma hotarasc pe ultima suta de metri sa urc cu Marmo, Misha si o gasca de CPNT-isti la Tiganesti pentru inca o tura de Perseide. Dar despre asta intr-o alta postare.