Fulgii de zapada ne invaluie intr-un viscol ca din mijloc de iarna si pare greu de crezut ca acum mai putin de o zi stateam la 35 de grade in Bishkek. Vremea nu s-a inseninat de dimineata, dar am reusit sa iesim din corturi intre doua reprize de ploaie si cum nu aveam de gand sa stam toata ziua am zis sa incercam totusi sa urcam cu speranta ca vremea va deveni mai buna.

Nu a fost insa cazul si de la jumatatea urcarii ploaia s-a transformat in ninsoare, dupa care in momentul in care am iesit in creasta si s-a pornit vantul s-a transformat intr-un mic viscol. Urmele din zilele trecute au fost acoperite repede peste noapte, astfel incat pe ultimii 400 de metri diferenta de nivel trebuie sa sapam cu spor urme intrand in unele locuri in zapada pana la brau. Efortul combinat cu inaltimea se simte si sap urme pe rand cu Sepaska printr-un alb dezorientant. Fatuca e mult prea tare tinand cont ca nu a fost niciodata pana acum atat de sus, dar pe de alta parte e si una din cele mai in forma tipe pe care le-am intalnit pana acum. Anii de catarat si o casa la poalele muntelui te schimba cu siguranta. Singurul indiciu care ne spune ca am ajuns pe varf e o mini-cruce si faptul ca de aici creasta pare sa coboare putin, in rest nu se vede nimic in jur.

Mi-ar place sa revin intr-o zi cu vreme senina, dar nu stiu daca o sa mai fie timp pentru asa ceva, dar deocamdata nu e chiar asa de rau pentru o zi cu vreme rea. Pana la urma daca petreci suficient de mult timp pe munte o sa ai parte de toate conditiile meteo si nu are sens sa te revolti ca astazi vremea e urata. As putea spune ca imi place putin atunci cand te bate putin viscolul si e frig afara, dar in echipament nu ai nici o treaba, si momentul chiar daca e in mijlocul verii imi aduce aminte de turele de iarna din Bucegi. Imi pare intr-un fel bine ca nu am carat degeaba plasticii dupa mine in spate pana aici, chiar daca o pereche normala de bocanci ar fi fost suficienta.

La coborare ne intalnim cu Nathan care e cam cu 20 de minute in urma si cu Sizim care s-a hotarat sa coboare cu putin inainte de varf si purcedem la coborare pe o lunga panta cu zapada cu zapada proaspata care e destul de comoda de coborat. Pe masura ca coboram apar si pietrele de sub zapada, si ca toti muntii si acestia par sa fie acoperiti de pietroaie instabile pe care trebuie sa mergi cu grija, mai ales atunci cand sunt acoperite de un start subtire de zapada si toate se misca.

Legat de inaltime, desi e aproape la fel de inalt ca Mont-Blanc-ului varful mi s-a parut ceva mai usor, poate si din cauza ca o parte din aclimatizare a ramas din Pamir, poate si din cauza ca o parte din muschii folositi la bicicleta sunt folositi si la urcare. La coborare nu e chiar asa, in schimb, caci stai tot timpul incordat astfel incat ma astept sa fac ceva febra musculara zilele urmatoare.

La coborare in schimb ninsoarea si viscolul se transforma din nou in lapoviza si in ploaie atunci cand ajungem la corturi, asa ca trebuie sa strangem corturile si sa coboram in conditii extrem de nefericite. Oricum suntem uzi cand ajungem la corturi, asa ca nu mai conteaza, dar nu-mi place de nici o culoare sa strang cortul pe ploaie. Cand ajungem in oras o sa trebuiasca expandate toate lucrurile pentru a se usca.

Coborarea merge in schimb repede si avem noroc sa ne ia cineva la ocazie, caci valea de sub munte e plina de grataragii in varianta kyrgyza, asa ca suntem luati la autostop de un mini-bus cu kyrgyze ametite bine, asa ca pana in oras trebuie sa oprim de cateva ori pentru pauze de dat la boboci. Cert e in schimb ca in interval de 5 ore am coborat de la 4500 de metri la 800 de metri, inaltime la care se afla Bishkek. Iar sfarsitul de weeked se simte putin ca sfarsitul unui weekend normal din Bucuresti, doar ca de data asta maine nu trebuie sa merg la munca. Sunt alte lucruri de rezolvat, cum ar fi de cumparat mancarea pentru tabara de baza si de pregatit pachetul, de sortat poze, de scris postari, de cautat ceva componente de bicicleta. Si ramane de vazut daca o sa mai fie timp pentru inca o tura la munte inainte de a pleca din nou pe bicicleta mai departe…

Dimineata, singurul moment senin al zilei.

Ultima pauza inainte de varful

Informatii pretioase de la localnici.

Si poza de varf fara nimic in fundal.

Cucerirea balcanica a varfului Uchitel, de 4500 de metri.

Viscol.

Mini crucea de pe varf.

La coborare.

Un loc in care trebuie revenit.