In timp ce urc cu spor pe Crucur printr-o padure de cristal imi dau seama ca uitasem cat de fain e la alergat. La fel cum imi dau seama de cat de norocosi suntem sa avem un munte ca Postavaru in fundul curtii, sunt extrem de putine orase in Europa (care sa fie suficient de mari si care sa aiba si industrie) care sa fie la fel de privilegiate. Treaba asta o impartesc si cu Oana si cu fetele cand ma intalnesc pe urcare cu ele si cu alti turisti cu care ma petrec pe urcare. Toata lumea e entuziasmata de cat de fain arata padurea pe aici si pe buna dreptate: cristale de gheata lungi de centimetri buni impodobesc copacii iar lumea e si ea de vis astazi.

Prima parte a turei a fost alergarea la deal pana la gondola. Partea a doua a turei a fost joaca cu copii si datul cu farasele pe la gondola si mai jos pe drumul spre Postavaru. Dupa joaca, mancare si caldura in cabana, un om de zapada care a iesit cu scandal la sfarsit. Scandalul putea fi evitat daca nu ma bagam in joaca copiilor, dar parca era pacat de omul de zapada sa ramana neterminat.

Partea a treia a turei e urcarea la Postavaru dupamasa, cu o lumina foarte faina si cu o mare de nori de nota 10. A inceput bine si sezonul asta si fata de alti ani chiar am chef sa schimb placa de la bicicleta la alte sporturi. Poate din cauza asta am si chef de alergat, o parte din mine intuieste ca e mai bine sa rotesti sporturile pentru starea generala de sanatate. La fel o sa fie si cu cheful de ski cand apare zapada, si un pic de sala si de sauna o sa presarate pe ici pe colo.

Coborarea merge bine in prima parte, dupa care pe ultimii kilometri inainte de Solomon imi dau seama ca poate a fost prea mult dintr-o data: 22 km cu 1500 in ritm de alergare / fast hike care s-au simtit per total destul de OK.