De o jumatate de ora urc incontinu prin noapte si prin viscol, pe un drum pe care au trecut pana acum au trecut doar doua masini intr-o jumatate de ora. Probabil se intrebau si ei ce Dumnezeu cauta pe aici pe vremea asta un biciclist. Eu in schimb nu pot sa zic ca ma intreb acelasi lucru.

Raspunsul pragmatic e ca pedalez prin noapte pe un drum secundar care pare sa urce pana in cer pentru ca a inceput viscolul si pentru ca nu am gasit nici un localnic binevoitor la care sa dorm in Novisel si nu am de gand sa ud in ultimul hal cortul si sacul de dormit punand cortul pe vremea asta. Astfel incat am ales sa pedalez pana in Shumen cu speranta de a gasi o pensiune acolo;

Raspunsul putin visator ar fi ca desi e greu, desi trebuie sa fac in unele locuri pauze din 10 in 10 minute, desi drumul e acoperit de 5 centimetri de zapada si muncesc de doua ori mai mult calcand zapada cu rotile si desi viscolul imi intra enervant in ochi de fiecare data cand trec de 5 kilometri la ora ma simt bine si intr-un fel mai masochist imi place.

Imi place padurea acoperita de zapada care straluceste in lumina dinamului, imi plac cele doua caprioare care traverseaza drumul la 10 metri in fata mea, imi plac cucuvelele care se aud in padure si imi place pustietatea in care ma gasesc. Pentru ca in Bulgaria e pustietate, si mai ales daca mergi pe drumuri secundare gasitul oamenilor pe care sa-i intrebi de directii poate sa devina o problema. O aventura trebuie sa fie grea, trebuie sa ai momente in care nu stii cum se va termina ziua dar in acelasi timp increderea in tine si in ce urmeaza trebuie sa fie intotdeauna importanta. Si tocmai momente de genul acesta iti reamintesc ca esti pe drumul cel bun.

Ziua inceput complet nepromitator cu 3 ore pierdute in Razgrad incercand sa fac rost de o cartela prepay care sa aiba si ceva net, actiune terminata fara success momentan. In schimb drumul care a urmat dupa Razgrad mi-a amintit ca Bulgaria e o tara chiar frumoasa si ca mi-ar place sa revin pe aici atunci atunci cand nu e invaluita in cenusiul zilelor de februarie.

Astazi, dupa doua zile in care vantul a tot batut din nord, temperaturile au scazut pana la temepraturi ce ar putea fi considerate normale pentru perioada aceasta. Asta inseamna in acelasi timp vesti proaste pentru mine, si dupa cateva ore trebuie sa iau masuri speciale pentur a nu-mi ingheta picioarele. Dupa care au urmat cateva ore de pedalat cu o fulguiala usoara ce nu uda nici soseaua, pana cand in cele din urma m-a prins din urma atunci cand faceam cumparaturile de seara in magazinul comunal din Srednya.

Comunicarea cu oamenii a fost deficitara pe de o parte pentru ca nu dau de ei fiind extrem de pustiu, pe de alta parte pentru ca si atunci cand dau de ei si ma intreaba ei pe limba lor pot doar sa ghicesc ce vor sa zica. Rusa ar fi fost de ajutor pe aici, dar deocamdata nu am sanse sa leg cateva propozitii in limba asta. In schimb tot vazand lume de localitati in chirilica am inceput sa deprind o oarecare iscusinta in a le citi mai repede.

In Senovo si Novosel chiar am incercat sa intreb mai mult prin limbajul semnelor daca e vreo pensiune sau un loc in care as putea dormi in seara asta, la ceas de inserare sub o lapovita demoralizanta, dar m-am lovit de acelasi “Nema pansion” si de indicatii de a bate drumul de 20 de kilometri pana in Shumen. Pacat de zona caci locuri de cort ar fi fost o groaza, dar chiar nu am de gand sa ud tot echipamentul atunci cand exista o alternativa. Si astfel ma pornesc la drum si ajung in momentul povestit la inceputul paragrafului.

Din fericire seara s-a terminat cu bine si am dat probabil de singura persoana de aici care stia engleza si care isi plimba cainele intalnire inceputa cu un “Thank god” cand mi-am dat seama ca omul chiar poate sa comunice in limba asta si care mi-a explicat unde pot sa gasesc si o pensiune mai ieftina decat hotelul comunist ce trona in mijlocul orasului. Astfel incat seara s-a incheiat cu probleme uzuale de genul dus cald, spalatul si uscatul catorva haine, scris postari, incarcat electronice si alte maruntisuri din aceasi categorie.

Datele zilei:
Distanta: 84km.
Diferenta de nivel: 1000+ / 1000-.
Moral: 8.
Peisaj/Obiective: 6.

Locul de cort din seara precedenta.

Eu si tovarasii.

Izvor de la 1900.

Scurtatura.

Inca putin si vine primavara.

Orice coborare pe bicicleta iti pune zambetul pe buze.

Adin, dva, tri.

Atingere.

Steaua rosie dintr-un sat din mijlocul pustietatii.

Tunel.

Prin viscol si lapovita.

Prin viscol spre Shumen.